Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Preafericitul Patriarh Kiril: Aducerea Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost o mărturie convingătoare a faptului că noi trăim într-o ţară ortodoxă

Preafericitul Patriarh Kiril: Aducerea Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost o mărturie convingătoare a faptului că noi trăim într-o ţară ortodoxă
Versiune pentru tipar
1 decembrie 2011 14:30
La 1decembrie 2011 în catedrala Hristos Mântuitorul a avut loc şedinţa ordinară a Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse pe care a condus-o Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril.

În cuvântul de deschidere Preafericitul Stăpân şi-a împărtăşit gândurile în legătură cu aflarea în Rusia a Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, adus de la mănăstirea Vatopedu de pe Sfântul munte Athos, şi încheiată de curând.

La începutul şedinţei aş vrea să-mi împărtăşesc gândurile privind cele întâmplate în Patria noastră în legătură cu aducerea Brâului Preacuratei Născătoare de Dumnezeu din mănăstirea Vatopedu de pe muntele Athos. Toată ţara cunoaşte că circa trei milioane de oameni s-au închinat sfinţeniei; că a trebuit de stat în rânduri ce se întindeau mulţi kilometri, pentru a ajunge la Brâu. Şi toate acestea aveau loc nu pe timp de vară, nu pe timp cald, dar toamna şi chiar iarna, ceea ce  a cerut multe puteri de la oameni - nu atât trupeşti, cât puteri ale credinţei.

Mulţi veneau de dragul unei minuni, ceea ce este firesc – doar noi şi în biserică venim de dragul unei minuni. Când ne rugăm, când ne împărtăşim cu Sfintele Taine ale lui Hristos, noi credem că Domnul va intra în viaţa noastră. Noi Îi dăm libertatea noastră, Îl rugăm să intre în viaţa noastră şi să ne ajute să soluţionăm problemele noastre – cele trupeşti şi cele sufleteşti. De aceea atingerea de minune este o realitate a vieţii bisericeşti. Dacă nu ar fi fost această atingere, nu ar fi fost dovada experimentală a existenţei lui Dumnezeu, nu ar fi fost dovada prezenţei unei lumi în afara senzaţiilor, de asupra senzaţiilor în lumea noastră de senzaţii.

De aceea când unii încep să filozofeze despre faptul că această tendinţă către minune este mai degrabă o închinare la duhuri, ei pur şi simplu revarsă în afară maladia lor personală, dereglarea lor interioară proprie. În general vorbind, în ecourile negative asupra celor întâmplate noi parcă am văzut tabloul societăţii noastre. Măcar doar pentru acest fapt a meritat să aducem Brâul Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Doar milioane au venit să se închine şi încă câteva milioane nu au reuşit – astfel ar fi fost zeci de milioane, în caz dacă Brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-ar mai fi aflat la noi câtva timp. Pur şi simplu nu au reuşit, fiindcă nu s-a putut în mod fizic de asigurat o trecere destul de rapidă a unui număr atât de mare de oameni, chiar utilizând tehnologii nu prea tradiţionale de apropiere la cele sfinte

Dar ce ne-au arătat ecourile în legătură cu aducerea Brâului? Cuvinte minunate aş vrea să citez acum: „Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului” (Înţelepc. 1:4). De ce un om crede, iar altul – nu? Întrebaţi-l pe orice seminarist şi el vă va răspunde: există condiţii morale ale existenţei credinţei omului. Este necesară o stare deosebită duhovnicească, morală a omului ca el să fie deschis pentru acţiunea harului lui Dumnezeu. Iar când omul se împotriveşte lui Dumnezeu, când oamenii se află în prizonieratul diavolului, atunci minunea lui Dumnezeu la unii trezeşte iritare, la alţii - răutate, la ceilalţi – clevetire. Parcă nu acelaşi lucru se întâmpla şi în zilele vieţii pământeşti a Domnului nostru Iisus Hristos? El săvârşea minuni, vindeca, învia morţii – parcă cu toţii acceptau aceasta? Şi răutate era nu mai puţină decât în vremurile noastre şi răutatea aceasta L-a dus pe Mântuitor la Răstignire.

Măcar pentru aceasta trebuia să fie adusă sfinţenia – ca oamenii să vadă că noi trăim într-o ţară ortodoxă. Nici o activitate pe parcursul întregii istorii – nici de ordin politic, nici de ordin sportiv – nu a adunat atâţia oameni, cât aducerea chipului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Anume aceasta a fost un şoc pentru oamenii care nu suportă credinţa – din motivele pe care le-am numit: „înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean”. Cred că oamenii deştepţi care au „sufletul viclean” vor trage o concluzie justă: „dacă nu accept aceasta, înseamnă ceva este în neregulă cu mine, trebuie să mă descurc cu mine însumi”. Iar omul limitat, complexat, angajat politic va îngâna în continuare cântecul său.

Dar ce se petrecea cu adevărat în acel rând? Eu primeam în regim de timp real informaţii despre cele întâmplate. Desigur erau oameni cărora le era greu, care erau nemulţumiţi de ceva.  Dar marea majoritate a stat în rând, nu pur şi simplu aşteptând atingerea de sfinţenie – era o nevoinţă plină de rugăciune, o nevoinţă a credinţei care schimba pe oameni văzând cu ochii. Reprezentanţii Ministerului afacerilor interne, ai primăriei Moscovei ziceau: „ Noi niciodată pe parcursul vieţii noastre profesionale nu am avut de a face cu un astfel de rând – unde oamenii ar mulţumi, unde oamenii ar zâmbi, unde oamenii ar primii atât de aproape de inimă orice manifestare a bunăvoinţei”.

Dar câte cuvinte făţarnice şi mincinoase au fost spuse în legătură cu permisele de trecere! Poate că cineva s-a obijduit că unii oamenii, să zicem, de la casa de copii, de la grădiniţa de copii, de la vreo organizaţie, venind de departe, au primit permis de trecere. Dar iată ce trebuie să ţinem minte: oamenii stăteau benevol în rând. Mulţi percepeau însăşi aflarea în rând ca o faptă bineplăcută lui Dumnezeu. M-am ciocnit şi de altceva. Unii ziceau: „Păcat că nu am putut să stau până la urmă în rând”. Iar acel care a trecut cu permisul a spus: „Eu, probabil, nu am simţit ceea ce au simţit oamenii care au stat în rând”. Acest rând care îl şochează pe omul contemporan, deprins cu confortul, care îl irită pe omul care nu acceptă pe motive ideologice fenomenul credinţei în general – el a fost nimic altceva decât exprimarea sentimentului religios al oamenilor.

Referitor la cei care au numit acest sentiment „obscurantism”, „superstiţie” – un artist a ajuns chiar să-l numească „sectarism” – fie ca aceste cuvinte să rămână pe conştiinţa lor. Ce drept au  să judece, fără a şti ce se petrece în sufletele oamenilor? „ Nu judeca ca să nu fii judecat” – de ce Domnul ne dă o astfel de poruncă? Pentru că nimeni în afară de Dumnezeu nu are posibilitate şi capacitate să pătrundă în adâncul sufletului omenesc, să înţeleagă ce se petrece cu adevărat în acel suflet. Iar cel care judecă trufaş şi chiar ofensator, singur pe sine parcă s-a biciuit în faţa întregului popor. De aceea pe aceşti oameni i-aş chema la pocăinţă: revedeţi-vă viaţa! Înţelegeţi că atingându-vă de sfinţenie, v-aţi fript! V-aţi fript fiindcă sufletul este viclean. Din această situaţie există două ieşiri: sau să continuaţi această viaţă vicleană, sau, frigându-vă de acest har Dumnezeiesc, să începeţi să vă gândiţi la viaţa voastră şi la veşnicie.

Există ceva foarte important: prezenţa Brâului Preacuratei Născătoare de Dumnezeu nu a lăsat pe nimeni indiferent, iar aceasta este o faptă măreaţă şi sfântă în veacul nostru indiferent. Când oamenii se adună la acţiuni politice sau sportive, motivul este evident – un motiv simplu omenesc. Însă când oamenii vin în biserică, aceste motive lipsesc - există doar cauze interioare. Şi faptul că milioane de oameni au stat în rând ca să se atingă de sfinţenie, vorbeşte despre starea sufletului omului nostru.

Atâta timp cât va fi vie credinţa ortodoxă, se va păstra şi marea putere în poporul nostru. Este o axiomă pe care o confirmă experienţa istorică. Şi noi trebuie să aducem mulţumiri Domnului pentru faptul că dovada cea mai mare a acestui fapt ni s-a arătat nouă în zilele aflăriiBrâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe pământul nostru.

Am crezut de cuviinţă să-mi împărtăşesc cu voi, fraţilor, aceste gânduri, luând în considerare ceea ce a avut loc în jurul Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Fie ca prin Acoperământul Ei să ne păzească Domnul pământul nostru de la tot răul şi să ne ajute în aranjarea vieţii noastre, atât duhovniceşti, cât şi materiale.

Serviciul de Presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

 

 

Versiunea: rusă

Altele articole

Alocuțiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în cadrul actului solemn cu prilejul aniversării a 90 de ani din ziua nașterii mitropolitului Nicodim (Rotov)

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la conferința internațională „Mitropolitul Nicodim: calea de slujire Bisericii”

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul aniversării a 75 de ani a Institutului de stat pentru relații internaționale din Moscova

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ședința Consiliului de tutelă al Lavrei „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie și Academiei de teologie din Moscova

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la serata comemorativă dedicată aniversării a 100 de ani din ziua nașterii arhimandritului Chiril (Pavlov)

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat lui V.V. Putin cu prilejul zilei de naștere

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Amvrosii (Șevțov), episcop de Svetlogorsk

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Lipetsk Arsenii cu prilejul aniversării a 30 de ani de la hirotonia arhierească

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Riga Alexandr cu prilejul aniversării a 80 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafericitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării a doisprezece ani de la întronare